miercuri, 19 aprilie 2017

Prietena mea genială - Elena Ferrante

     Vi s-a întâmplat vreodată ca atunci când vă învârteaţi prin librărie să vedeţi o carte şi numai după titlul acesteia să ştiţi că este cu siguranţă uimitoare şi să v-o doriţi? Desigur că vi s-a întâmplat! Aşa am păţit eu cu Prietena mea genială de Elena Ferrante peste care am dat în librarie prin vară. Am ştiut numai după titlu că trebuie să o am şi am trecut-o pe lista cea lungă cu cărţi pe care mi le doresc. Şi mi-am cumpărat-o. Şi am citit-o. Uau! Am tras de fiecare pagină, sperând că nu o să o termin prea curând, amânând inevitabilul.


     Prietena mea genială este povestea a două prietene, Elena Greco sau Lenu şi Lila sau Raffaela Cerullo. Când Lila dispare fără să lase vreo urmă a existenţei ei şi fără să îşi anunţe cea mai bună prietenă din ultimii 60 de ani, adică din totdeauna, Lenu se hotărăşte să îi pună toată viaţa pe hârtie. Născute şi crescute într-un cartier sărăcăcios din Napoli, cele două se apropie puţin câte puţin, Lenu destul de temătoare având în vedere personalitatea vulcanică a Lilei. Într-o continuă competiţie, fetele se descoperă una pe cealaltă dar şi viaţa celorlalte persoane din cartier. Prima joacă cu păpuşile, prima fugă de acasă, primele confesiuni de iubire, prima carte citită, prima iubire, toate acestea sunt înşirate, povestite ca o dovadă a existenţei Liliei şi o confesiune a modului în care aceasta a influenţat fiecare cuvânt şi pas al Elenei încă din prima clipă de când au decis să devină prietene.

     Elena Ferrante reuşeşte să te cucerească atât de uşor, să te facă să vezi locurile şi să îţi însuşeşti viaţa personajelor încât este imposibil să laşi cartea din mână fără să vrei să o deschizi cât mai repede. Este uşor să te identifici cu cele doua copile, întâmplările lor banale pentru adulţi, dar care erau adevărate aventuri pentru ele, cu siguranţă le-ai trăit şi tu, gândurile lor de fetiţe de 8-9 ani le-ai avut şi tu, întrebările despre lume, descoperirea că există altceva dincolo de graniţele familiei şi vecinilor tăi, ai facut-o şi tu cândva şi la fel de dornic de a vedea şi a cunoaşte ai fost şi tu. Şi dacă nu ai fost una dintre fetiţe, ai fost unul dintre prietenii lor din cartier, fiul farmacistului sau poate bătăuşul clasei care îşi ajuta zi de zi părinţii. Să urmăreşti lumea lor lărgindu-se şi vieţile lor acaparând totul în jur te face să îţi aminteşti de zilele în care şi tu erai aşa. Numai că tu nu locuiai în Napoli.

"...tu eşti prietena mea genială, trebuie să devii cea mai bună dintre toţi, bărbaţi şi femei."

     Povestea este uşor de urmărit, personajele frumos şi clar conturate, iar stilul deşi destul de simplu la prima vedere, este complex şi provocator. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, niciun detaliu nu este specificat decât dacă are o anumită însemnătate, iar indiciile despre viitoarele întâmplări nu fac decât să sporească suspansul şi dorinţa de a citi.
     Prietena mea genială este primul volum al triologiei. Acesta încorporează două etape ale vieţii celor două fete: copilaria şi adolsecenţa, sau mai exact viaţa lor până la vârsta de 16 ani. Volumul este urmat de Povestea noului nume şi de Cei care pleacă şi cei ce rămân, cărţi care sper să îmi ajungă cât mai curând la uşă. Elena Ferrante, oricine ar fi ea dincolo de acest pseudonim, merită toate laudele şi toată aprecierea pentru minunata poveste pe care a reuşit să o pună pe hârtie. Vă recomand să citiţi înainte ca cei de la HBO să vină cu mini-seria promisă.
Lectură plăcută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu