Zilele regasirii mele de Elena Ferrante

 

    Am primit de la o prietena cartea Zilele regasirii mele de Elena Ferrante dupa ce a vazut Prietena mea geniala in wish list, spunandu-mi sa imi fac incalzirea si sa ma obisnuiesc cu stilul ei. O idee buna, mai ales ca numele acesta imi atrasese destul de tare atentia.

"Incepand cu o anumita zi, viitorul nu mai reprezita altceva decat nevoia de a trai in trecut."

    Cartea este micuta, nu foarte greu de parcurs si fara prea multa actiune. Dupa cum si titlul o spune, este mai degraba o meditatie. Olga afla la micul dejun ca sotul ei, Mario, a hotarat sa o paraseasca dupa 15 ani de casnicie. Fara niciun fel de explicatie sau avertisment iese din casa si se face nevazut zile la rand. Sigura ca nu este altceva decat o faza de moment, ea sta linistita si asteapta ca el sa se regaseasca si sa se intoarca la ea si la cei doi copii ai lor. Cand isi da seama ca defapt a fost parasita pentru o alta femeie, mult mai tanara, lumea ei se destrama putin cate putin, realizand cat de dependenta era de sotul ei.

 "Eram o santinela a durerii ce statea de veghe intr-un ocean de vorbe moarte."

   Zilele regasirii mele este una dintre primele carti publicate sub acest pseudonim. Nu este o carte de citit din placerea de a citi. Este mai degraba o carte de citit pentru analiza si intelegerea unor situatii, pentru a compara si urmari evolutia unui scriitor. Nu o recomand nici celor care citesc pentru a se relaxa deoarece vor simti nevoia de a o cauta pe Olga si a-i da doua palme sa se trezeasca la realitate.